Demult, demult, pe vremuri de mult uitate, pascanul avea în picioare nişte papuci galbeni, foarte frumoși, parcă erau de aur. Si se mândrea cu ei, lucru mare! Odată gascanul nostru a vrut să treacă pe o punte, dar nu stiu ce s-a întâmplat, că a scăpat papucii în apă. Să fi văzut atunci jale şi vaiete pe bietul gascan Auzindu-l cum se jeluia, toate neamurile lui au alergat acolo să vadă ce-i. - Vai de mine și de mine, mi-au căzut papucii-n apă! strigă gáscanul cu gura mare Ssssăracul de mine am ramas dessssscult! Ce mă fac eu acuma? Repede, repede, neamurile auzind aşa sáriră în apă, sa-i caute papucii Căutară ele zi de vară până-n seară, dar papucii nicăieri nu-i găsirá Au venit atunci si ratele în ajutor, însă tot degeaba! Papucií nicăieri Și din vremea aceea se zice că raţele şi gaştele când înoată, tot vårà ciocul în apă și se cufundă ca să caute papucii gascanului far dacă treci pe lângă un cârd de gåşte, in mod sigur, gâscanul sâsâie, se ia după tine și te apucă cu ciocul de haină, de parcă ar vrea să te întrebe. - Vaanai, n-ai găssssit papucii!? Ssssspune-mi iute unde-mi sssssssssssunt papucii!!! 2. Pune două întrebări personajului principal: (Papucii gáscamului - legendă)​