A început prima oră, de istorie, după care urma româna, apoi matematica. Nimeni nu putea fi atent, clasa foşnea şi fremăta că o pădure când se apropie furtuna. Doamna profesoară era oricum destul de necăjită că răspundeam anapoda, dar abia când s-a întors spre tablă, ca să scrie, s-a petrecut nenoro- cirea: banca cea mai apropiată de ușă, pe care o împart cu prietenul meu Adi, a început să latre. Doamna s-a întors şi ne-a fulgerat pe amândoi cu privirea. Nu ştiu de ce i s-a părut că vinovatul e Adi. - Popescu Adrian, a spus ea, de când ai înlocuit vorbirea articulată cu lătratul? Ieşi, te rog, din clasă, până îți trece.
scrieți într-o cheie ​