at Croatia epica in prozi. Povestirea Frunza să S-a desfăcut din mugur, într-o dimineață caldă a începutului de primăvară. tremure de fericirea unei asemenea atingeri. Ziua întâi i s-a părut scurta, şi Cea dintâi rază de soare s-a împletit pe dânsa ca o sârmă de aur, făcând-o apropierea nopții o mâhni. Lumina se stinse, răcoarea o făcu să se zgribulească, să se vâre între celelalte şi să aştepte, atipind, până a doua zi, venirea soarelui. Cu ce revărsare de strălucire se ridică stăpânitorul lumii până sus, pe cer! Raza se coborî din nou, şi toată ziua, încălzită, frunza se scaldă în albastrul văzduhului. În scurtă vreme se desfăcu mare, verde, mai frumoasă ca toate, mai sus decât celelalte, tocmai în vârf. De deasupra îi cădea lumina, dedesubt se ridica, până la ea, mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor. de Emil Gârleanu Un ciripit străin o miră. Şi cea dintâi rândunică, venită de departe, tăia albastrul ca o săgeată, înconjură copacul de câteva ori cu strigăte de bucurie, apoi se aşeză e streaşina casei, cântând mereu... Dar într-o dimineaţă raza de soare nu mai veni. Cerul rămase acoperit de nori. a dintâi picătură de ploaie o izbi rece, greoaie. Câteva zile a plouat. Nici rândunele se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se împrăştia puternic, umed: o ameţea. După zilele acestea, lipsite de scânteiere, soarele răsări într-o dimineață at, vărsând parcă flăcări, încălzind totul în câteva clipe. Raza o fripse. În amiaza zilei acesteia, o păsărică cu pene verzi şi galbene, un scatiu, ven t de căldură, de se furișă sub dânsa, la umbră, la adăpost. Şi frunza acoperi cum putu mai bine păsărica; iar aceasta ciripi, întâi înăbuşită, poi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cântec. in fiecare zi pasărea venea să se ascundă de căldura cotropitoare, în fiec o ferea, şi seara cântecul se împrăştia vesel. n-ar fi dat acuma frun idei principale
[tex]7 {}^{?} [/tex]
​