👤

Scrie o compunere despre o intamplare traită de tine in pădure pornind de la fragmentul Zâna zânelor.

Etapele scrierii: generarea ideilor, planificare, scriere Restrângerea unor teme la aspecte particulare

Se da textul

Zâna Zânelor (fragment)

de Petre Ispirescu

A fost odată un împărat mare şi puternic, şi el avea trei feciori. Făcându-se mari, imparatul se gândi fei și chipuri cum să facă so-şi insoare copii ca sa fie fericiti, intr-o noapte, nu știu ce visa imparatul, că a doua zi, pe manecate, işi chemă copiii şi se urca cu dânşii în palimarul unui turn ce avea in grădină. Porunci so-şi ia fiecare arcul şi câte o săgeată.

-Trageti, copii, cu arcul, le zise imparatul, şi unde va cadea sägeata fiecăruia, acolo ii va fi norocul Copii se supuserà fóró a carti cătuși de puțin, cóci ei erau încredințați că tatăl lor stia ce spune Trasera, deci, şi săgeata celui mai mare din fii se infipse in casa unui împărat vecin; a celui de al doilea se infipse in casa unui boier mare d-ai împăratului; iară săgeata celui mai mic se urcă in naltul cerului. Li se strämbaserá göturile uitandu-se după dansa, şi p-aci, p-aci, era să o piarză din ochi. Cond, o vazura coborându-se şi se infipse intr-un copac nalt dintr-o pădure mare. Se duse fiul cel mare, işi lub soție pe fata imparatului vecin, şi se întoarse cu dansa la

tatal sau Se duse și cel mijlociu şi se intoarse şi el cu o sopioară mândră şi frumoasă.

Se duse și cel mic Cutreieră lumea până ce ajunse la pădurea cea mare unde se lásase sageata lui, Bajbói el şi orbäcái p-acolo prin bunget, până ce dete de copaciul în care se infipsese şi sageata lui. Acest copac era nalt şi gros şi batrán, de când urzise Dumnezeu pamantul. Se incovriga el de dânsul şi se urcă până ce ajunse de se agată de o ramură. Și din ramura in ramură, când atârnat cu mâinile, când cu picioarele incrucisate şi încleşta te, ajunse pänd in varf. Acolo puse mano şi-şi lud săgeata. Se dete jos cu sufletul plin de obida şi de mâhnire, socotind co este sec de noroc, căci, se gândea el, ca ce era să găsească în acel copaci? Nu-i fu destul ca nu-şi aflase acolo pe scrisa lui, nu-i fu destul ca focuse atâta cale în deşert, se mai pomeni, când vru să plece de lângă copaci, ca se agată de spinarea lui o bufnità. Hat în sus, hot în jos, bufnita să se ducă din spinarea lui, ba, il inhätase, cu ghearele, ca o gaiță spurcată, şi nu-l slobea nici cót

ai da in cremene.

Mai se suci, mai se invarti só scape de pacoste, şi nu fu niciun chip. Dacă văzu şi văzu, se hotări şi el a se duce acasă cu saxonaua in spinare și o lua la drum. in cale, bagă de seamă că alte șase bufnite se țineau după dânsul.

Dictionar

pálimars n imprejmuire de scânduri la un balcon: a carti, vb. a-şi exprima nemultumirea; a protesta a se plange bunget, reg: padure sau portiune de padure deasă şi întunecoasă, obida, sfintristare adâncă, durere sufleteasca.


REPEDE VĂ ROG... DAU COROANA!!

PS: NU AM FOST IN PADURE