țesea a doua cămașă, în fața ei a apărut un tânăr crai, zicându-i:
- Vino cu mine! Dacă ai suflet bun pe cât eşti de frumoasă, te voi îmbrăca numai în
mătase și o să-mi fii crăiasă.
Craiul a dus-o la castel, apoi a p logodna lor. A dus-o în odăile ei, spunându-i:
- lată lucrurile de care te ocupai! Te vor înveseli, poate!
Eliza a surâs îmbujorată. Craiul a îmbrățișat-o, apoi a vestit nunta.
Noaptea țesea la tunici, însă, când s-o înceapă pe a șaptea, n-a mai avut fire. A pornit spr
cimitir, unde a văzut nişte vrăjitoare, a spus o rugăciune, a cules urzicile, dar un slujitor a văzut-
si a încercat să-l convingă pe crai că fata este vrăjitoare. În sufletul craiului a încolțit îndoiala. povesteste pe scurt.