👤

Evaluare muzicale ale satului, îi încărcau bateriile mai repede decât acasă. Lui Mihai îi plăcea să se trezească în zori, aproape odată cu bunicii, şi să stea aşa sub aşternuturi, ascultând mişcările curții. Atunci era în mijlocul lumii, toate se întâmplau în jurul său. Lumea întreagă îl aștepta pe el, se pregătea să-l primească aşa cum se cuvine pentru o nouă zi. Lui Mihai îi plăcea să audă acest ritual de gătire. ea, În farfurie mai rămăsese o bucată mică din plă. cinta bunicii. Ares se lingea pe bot, uitându-se la e ,,Haide, Mihai, dă-mi-o și pe aia", păreau să spună ochii lui. ,,Fac ce îmi spui tu, numai să mi-o dai." Băiatul se amuza teribil. El nu apucase decât să se lingă pe degete. Și, chiar dacă îi era tare poftă, preferase ca prima plă- cintă - încă fierbinte când i-o adusese Buna - să i-o dea cățelului. - Bine, a ta este, i-a zis Mihai. Dar să nu afle Buna. Rostogoleşte-te! Cățelul alb cu negru s-a rostogolit în praf, stârnind norișori fini în aerul începutului de vară. Mircea Pricăjan, Pumn de fier Citeşte fragmentul de mai jos. Rezolvă apoi cerinţele, pe o foaie separată. Cățelul- -alb cu negru, un ochi acoperit de o pată albă ovală şi celălalt de una perfect rotundă, neagră - mătura cu coada praful din curte. Aştepta. Mihai ţinea în mâna stângă o bucată de plăcintă cu cartofi. Specia- litatea lui Buna. O ţinea ridicată deasupra capului și căţelul Ares se uita când la ea, când în ochii lui Mihai. Aştepta o comandă, dând nerăbdător din coadă. -Salută! i-a cerut Mihai. Cățelul s-a ridicat atunci în șezut, cu lăbuțele din față lipite de pieptul blănos. Cu botul întredeschis, părea că zâmbeşte. [...] Era o zi însorită care anunța o vară lungă, plină de lumină. Era bine în curtea bunicilor, în satul lor unde animalele își făceau glasul auzit mai mult decât oame- nii. Adia un vânticel călduţ dinspre ogorul și grădina de zarzavaturi care se întindeau dincolo de marginea curții. Mirosea a promisiune, a spații deschise pe care un băieţel de vârsta lui Mihai le cutreiera cu pasul lui mic, fără a putea ajunge vreodată la capătul lor. Mihai venise la bunici doar de două zile, dar deja avea impresia că este acolo de o veşnicie. Întotdeauna zilele erau mai lungi acolo, iar nopțile, cu toate sunetele


ex 1. transcrie 2 diminutive
ex 2. explica modul în care s au format cuvintele întotdeauna, veșnicie
ex 3. scrie 6 cuvinte din familia de cuvinte al cuvântului alb​