Argumentează, în două teze particularitățile clasicismului pe care le respectă fabul A. Donici
Paingul şi bondarul
de Alecu Donici
Talentele în lume ce nu aduc folos
Sunt foarte de prisos.
La negustor de pânză, paingul în dugheană,
Văzând cum muşteriii la cumpărat se-ndeamnă
Au zis în gândul său:
„Eu cu talentul meu
Pot face o cercare
Mai mult izbânditoare
Decât un negustor
Ce cumpără şi vinde product străin cu spor.
De mâine dimineaţă deschid o magazie
De-o nouă pânzărie,
De care omul încă pe lume n-au ţesut”.
Aşa au zis paingul, aşa au şi făcut;
Şi-n colţ, la o fereastră, şi-au săvârşit lucrarea;
Dar peste aşteptare,
Cu mătura, băiatul a doua zi l-au tras
Afară din dugheană
Şi truda-i au rămas
Fără luare-n seamă.
Atunci mâhnit, paingul se-ntoarce la bondar
Şi-i zice: „Vezi cum omul jaluz dispreţuieşte
Orice talente mari?
Tu înţelegi mai bine: te rog dar hotărăşte,
Ce pânză-i mai subţire?”
– A ta, nu-i îndoială! bondarul au răspuns,
Dar nu e de ajuns
Această însuşire;
Căci pânza e menită să-mbrace, să-ncălzească,
Ca să se preţuiască!