Ciresarii îşi aleseseră locul pentru popasul de noapte într-o poiană largă, aflată la vreo cinci sute de metri de intrarea în peșteră. Își instalaseră în grabă două corturi: unul mare pentru băieți, altul mai mic pentru fete. Masa de seară se servi repede, transformându-se printr-o hotărâre unanimă în cea mai îmbelşugată masă a zilei. Îndeletnicirea lor de moment, foarte domestică şi comună, se petrecea într-un decor unic, de o rară sălbăticie şi măreție. (...) 10/5 Cutezătorii fuseseră harnici și inimoşi: ajunseseră la peşteră odată cu asfințitul, își pregătiseră locul pentru popasul de noapte, erau toți sănătoși, nu mai erau flămânzi şi parcă și oboseala pleca încet din ei... Da!... Ziua încă nu se terminase și nici lumina nu se subțiase de tot, și mai erau câteva treburi de făcut, unele plăcute, poate chiar distractive, altele ceva mai grele, la care nu oricine putea să se încumete. Dar rolurile erau împărțite de multă vreme. Astfel, în timp ce Ursu și Victor, cu toporiștile în mâini, se repeziră spre marginea pădurii pentru a alege lemne de plută, Lucia şi Dan, manevrând cam la întâmplare două lopeți scurte, de excursie, rădeau iarba și frunzișul dintr-un cerc trasat cu grijă între cele două corturi și săpau chiar în mijlocul cercului o groapă ovală. Din partea cealaltă, lonel şi Maria aduceau vreascuri, cu braţele, parcă ferindu-se unul de altul, fiecare făcându-şi depozitul propriu. -Gata! îi trezi Lucia din preocuparea lor oarbă şi îndărătnică. Cu ce ați adus până acum, putem petrece aici o noapte polară.... Şi se pregăti să aprindă focul, dar Maria se înțepeni în fața ei: - Stai! Încă n-ai voie să faci focul! -De ce? se miră Lucia. -Oooofff! Suflet rece de savant! Nu înțelegi, nu simți că focul n-are niciun farmec dacă nu-l aprinzi atunci când începe să te ia cu fiori întunericul, când încep să licărească stelele și să arunce scântei pentru ațâțat, când îl așteaptă toți cu ochii dornici de fum....! Constantin Chiriță, Cavalerii florii de cires
Vreau ideile principale..
va rogg, rapidd​