5 Identifică fragmentele din textul de mai jos. Formulează ideile principale.

Pui-de-om era un ciobănaş de vreo zece anișori; nimeni nu ştia al cui era. În sufletul lui mijiseră de timpuriu toate darurile: era un fecioraş blând, îndrăzneţ, mândru, harnic, omenos. Într-o zi, Vraciul-cel-bun care vede şi răsplăteşte pe oamenii vrednici, I-a chemat pe băiat la el, în peşteră. Acolo se aflau comori nemaivăzute: bani de aur, pietre strălucitoare albastre, verzi şi roşii, scăpărând mii de scântei. Vraciul îl îndemnă pe Pui-de-om să-şi aleagă ce-o pofti, dar acesta nu se lăsă ispitit de darurile bogate. - N-am nevoie de podoabe, nici de straie lucitoare! Sunt cioban şi-mi apăr turma. Asta știu și asta fac! zise băiatul. Ciresari Alese pentru sine doar un fluier. - Să trăieşti, băiete! strigă moşneagul. Văd că nu ești om lacom, nici fățarnic şi nu râvneşti la straie scumpe! Fluierul acesta nu numai că-ți va ține de urât, dar cu el vei îmblânzi fiarele. La cântatul lui, oștile vrăjmaşe ţării vor fi alungate. Păstrează-l sănătos şi să auzim de bine! A doua zi, Pui-de-om se aşeză pe un dâmb şi începu să-i zică din fluier. Mare-i fu mirarea când văzu că mioarele lui se opresc din păşunat şi încep să joace. Culaie, berbecul turmei, măgăruşul Tudorel, dulăul Ursu, toți se puseră pe dănțuit. - Acum destul! Dacă vom sta tot așa de ţopăit, o să flămânziți și vă uscați și se supără satul pe mine! zise flăcăul. în altă zi, o haită de lupi se repezi din codru peste turma ciobănaşului. Pui-de-om duse fluierul la gură şi... ce să vezi? Unul câte unul, lupii se porneau pe dănțuit şi se pierdeau în adâncimea codrului. De multe ori Pui-de-om cu fluieraşul său a scăpat lumea de urgie. (Fluierul ciobănaşului, după Victor Eftimiu) AV​