textul
Mai demult pe Ascul acesta unde sunt o mulțime de sate, erau tot codri c frunză umbroad. Stefan Vodd, care pe vremea aceea era un vânător fără se min, nu avea astâmpin, bunkoard, cum nu au nici azi oamenii mai tineri. Intr-o bună dimineata, sa dus in codru. Mergând aşa, dete de un pui de oprioară mândru și frumos. Stefan puse pusca la ochi, dar când să pute, p ul se face nevazut Intelegând Stefan of aceasta este voia lui Dumnezeu, fugi intr-un suflet după puiul de caprioară, ca sa vada unde se va ascunde. Și-a mers, până ce soarele se ascunse după chese dealului și umbra noptii incepu sa se lese peste codru. Abia atunci Nigd de seamă că nu ştie unde se află şi că merindea ce şi-o luase o pierda. Ingàndarat, se aperà pe un trunchi putred şi adormi. In vis însă i sa arătat o copilă tânără și frumoasă ca un inger coborât din cer. Ai si vii cu mine. Ii zise copila. Trezindu se. Stefan isi lua pusca la umăr și porni in partea dincotro i se pl rea că a venit copila cea frumoasă. Trecand peste un parau mare şi adânc, spre mirarea lui, vede iar căprioara cea din ziua trecută. Cum ajunse langa ca, vru sa o prinza, dar căprioara li zise: - Nu pune mâna pe mine, până nu-mi fagaduiești ca ii face atâtea biserici câți duşmani vei bate - Iti făgăduiesc că o să fac. Caprioara sa dat peste cap si s-a prefacut într-o fată frumoasă cu părul de aur si cu fața albă ca omátul, cu trupul inalt, subtirel, imbracata numai in aur si argint. Ştefan, apropiindu-se de ea, ii zise:

Întrebări

b) Din ce cauză el s-a rătăcit?


c) Cuma a găsit calea?


d) Cine s-a dovedita fi fata-căprioară?


e) Ce condiție i-a pus fata voleiului, pentru ca acesta sa reușească în toate

va rog mult
dau coroană ​