Pădurea de fagi se isprăvea şi marginea ei cotea pe văi. După făcețelul tînăr care urma, se ridica spre fundul văii o pădure tînără de mesteceni, în care deodată parcă se făcea lumină. Işi înălțau trunchiuri albe şi-şi răsfirau rămurele subțiri cu frunziş mărunt. Peste valul uşor al mestecenilor se zăreau alte păduri și poieni, și iazuri, care arătau că oamenii şi-au făcut acolo aşezare. Se repeziră la vale prin dumbrava de mesteceni. Și deodată începură să se legene crengile fine deasupra lor, purtate parcă de cea din urmă lumină a zilei. (Mihail Sadoveanu) Cuvinte chei, idiele principale, mesajul textului​