Ajutorrr ex.1
VA ROG FRUMOS VA DAU SI TEXTUL
Text 1
Faptele bune trebuie împărțite cu generozitate, în stânga şi-n dreapta, să le găsim apoi când vom avea nevoie de ele. Fă altora numai ceea ce ai dori ca aceştia să-ţi facă! Numai cei care seamănă binele pe cărările vieţii vor culege roadele sale dulci. Nu face niciodată rău, fiindcă se poate întoarce
împotriva ta! Proverb latinesc:
Să nu faci altuia ceea ce nu vrei să ți se facă ţie. (Quod tibi fieri non vis alteri ne faceris.)
Proverbe româneşti:
Cine face bine, bine găseşte. Cine face rău, rău-l însoţeşte.
Cine sapă groapa altuia cade el într-însa.
Fapta bună laudă pe om.
Cine seamănă vânt culege furtună.
Proverb francez: Proverb grecesc:
Fapta rea tot, cândva, se pedepseşte.
În tinereţe fă-ți provizii de fapte bune, iar la bătrâneţe, de înţelepciune!
Proverb italian: Proverbe englezeşti:
Nu e niciodată prea târziu să faci un bine. Un rău provoacă altul.
E mai uşor să dărâmi decât să clădeşti.
O faptă bună nu e niciodată inutilă.
(Avram Arina, Enciclopedia înţelepciunii. 107 învăţăminte din proverbele lumii, text adaptat)
Text 2
[Când profesorul de ştiinţe sociale le dă ca temă elevilor săi să se gândească la o idee care ar putea schimba lumea şi s-o pună în aplicare, Trevor, un puşti de 12 ani, vine cu idea de a ajuta trei oameni, iar aceștia, la rândul lor, să ajute mai departe trei oameni, astfel încât lumea să fie mai bună. În fragmentul următor, Jerry, un om al străzii pe care Trevor îl invită să locuiască în garajul familiei lui, îi explică mamei lui Trevor, Arlene, în ce constă ideea fiului ei.] Aşa că i-am explicat ce înseamnă,,dă mai departe". Am luat un băt. Am schițat în noroi. În întuneric.
A trebuit să ne mijim amândoi ochii ca să vedem. Era frig, dar ea avea de ales. Ar fi putut fi acasă la căldură. Asta însemna ceva. Cum îmi dădeam seama ce anume?
Am desenat trei cercuri. Și i le-am explicat. Aşa cum puştiul mi le explicase mie.
- Vedeţi, ăsta sunt eu, i-am zis. Iar astea două, nu ştiu. Alţi doi, cred. Pe care îi va ajuta el. Vedeţi, şmecheria e să fie ceva important. Ceva ce nu ai face pentru oricine. Poate pentru mama ta sau pentru sora ta. Dar nu pentru altcineva. Ceva ce nu ai face pentru oricine. El a făcut asta pentru mine. Eu trebuie să fac pentru alți trei. Ceilalți doi trebuie să facă şi ei pentru trei. Aceştia nouă, trebuie s-o facă la rândul lor pentru câte trei. Asta înseamnă douăzeci şi şapte.
Ei, bine, eu nu sunt prea bun la matematică. Dar puştiul a calculat totul. O să fie pe bune, foarte pe bune, repejor de tot. Nici n-o să-ți poți crede ochilor cât de repede. Va ajunge la mii de oameni, pe negândite.
Aşadar, sunt aici, în genunchi. Desenând toate cercurile astea în noroi. În număr de trei. Crescând din noroi. Nici n-o să-ți crezi ochilor cât de repede. Ne uităm la cercurile astea, gândindu-ne că toată treaba este extraordinară. Doar că nu va fi. Pentru că, ei bine, ştim cu toții că nu va fi. Pentru că oamenii nu vor, de fapt, să dea mai departe. Cu toţii vor să fie ajutați, dar atâta tot. Ştiu că amândoi gândim aşa.
(Catherine Ryan Hyde, Dă mai departe)
