Un lung fior pătrunde mulțimea-n admirare. Toți zic: E Ştefan! Ştefan! Dar! Ştefan e cel Mare! Iată-l cărunt, dar încă bărbat între bărbați, Ca muntele Ceahlăul prin munții din Carpați! El întruneşte-n sine o triplă maiestate: Acea care o dau anii la conştiinți curate, Acea care răsfrânge a tronului splendoare Ş-acea întipărită de faima-nvingătoare. *** Dar, ani şi fapte, Ştefan nu simte-a lor povară, Căci dragostea moşiei, ca sfânta primăvară, În sânu-i înfloreşte şi îl întinereşte Pentru salvarea țării, când țara pătimeşte.
Comentează, în trei enunțuri, semnificația comparației identificate in ultimele patru versuri ale fragmentului, raportând-o la un motiv literar.
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări sau nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Ne vedem curând și nu uitați să ne adăugați la marcaje!
