SFIRȘIT DE TOAMNĂ de Vasile Alecsandri Oaspeţii caselor noastre, cocostîrci şi rîndunele, Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele; Cirdurile de cocoare, înşirîndu-se-n lung zbor, Pribegit'-au urmărite de al nostru jalnic dor. Vesela verde cîmpie acu-i tristă, vestezită; Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită; . Frunzele-i cad, zbor în aer și de crengi se dezlipesc , Ca frumoasele iluzii² dintr-un suflet omenesc. Din tuspatru părți a lumei se ridică-nalt pe ceruri, Ca balauri din poveste, nouri negri plini de geruri. Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii nori Trece-un cîrd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori. Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăț călare! Vîntul şuieră prin hornuri răspîndind înfiorare. Boii rag, caii rînchează, cîinii látră la un loc, Omul, trist, cade pe gînduri şi s-apropie de foc. Gasiti 8 comparați in poeziei​