Răspuns:
Era o zi frumoasa de iarna, in care zăpadă cădea firava pe pământul inghetat, ianuarie. Eu si cu varul meu am plecat de acasă pentru a ne juca cu copii din satul nostru si sa facem un om de zăpadă pe care să-l îmbrăcăm cu cojoacele mamei, anuntandu-ne părinții alta data. Deși ei ne-au spus sa de-a lungul timpului sa îi anunțăm când ne vin idei.
Totul mergea ca briciul lui tataie pana când ne-am întâlnit cu domnul ger. Nu ne-a interesat de degerăturilor de pe degere, noi tot am continuat sa muncim la omul nostru. După multă muncă am răzbit alături de Mihai si omul de zăpadă parca a prins viata.
Explicație:
Dupa ce l-am admirat minute in șir am decis sa il dezbracă si să-i aducem inapoi cojoacele mamei, stiind de frica. Când am ajuns acasă mama nu observase nici ca am plecat. Ne-am grăbit sa ii uscam hainele pe soba, si cand a ațipit mama o piatra grea parca si-a luat zborul de pe inimile noastre.
