Bunicul Roxanei
De cum zâmbește anotimpul vieții și până ce pământul adoarme pentru a se odihni peste iarnă cea albă, bunicul muncește ca o furnică.
Și astăzi este o zi de muncă pentru el, deși iarna și-a intrat de mult în drepturile sale.
Pătrund prin ușa întredeschisă a pivniței și văd silueta atât de dragă mie a bunicului așezat pe un scaun. E mic la trup cu capul împodobit cu fire de păr cărunte și barba încărunțită, arunca spre mine priviri blânde din ochii plini de bunătate.
el: pronume personal, gen masculin, persoana a3-a, nr. sg.;
mie: pronume personal, persoana 1, nr. sg.;
mine: pronume personal, persoana 1, nr. sg.;
