Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă recunoașterea timpurie a
unui talent influențează sau nu dezvoltarea acestuia, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Mihai Eminescu de Iosif Vulcan, cât și la experiența personală sau culturală.
"Înainte cu douăzeci de ani, în o dimineaţă de februarie a anului 1866, redacţiunea noastră primi o epistolă din Bucovina. Epistola conţinea poezii, primele încercări ale unui tânăr, care se subsemna „Mihail Eminovici”. Comitiva* poeziilor ne mai spunea că autorul lor este de numai 16 ani.
Farmecul gingaş al poeziilor, considerând şi etatea tânără a autorului, ne indică un talent adevărat,
care avea un viitor frumos în literatura română. De aceea publicarăm cu plăcere acele inspiraţiuni juvenile;
prima apăru în nr. 6 al Familiei din anul acela.
Redactorul însă îşi permise o mică schimbare. Numele Eminovici nu-i suna bine, căci avea o
terminaţiune slavă; romaniză dară numele, modificând terminaţiunea şi, astfel, poeziile acele apărură în foaia
noastră sub numele Eminescu.
Autorul n-a protestat, ba a adoptat însuşi acest nume şi semnă apoi aşa toate poeziile şi scrierile sale
în viitor. Astfel fu introdus numele Eminescu în literatura noastră; scriitorul acestor şire* i-a fost naşul.
De atunci a trecut un timp îndelungat. În intervalul acesta, speranţele noastre cari ne îndemnară să
publicăm primele acorduri ale lirei tânărului începător se realizează. Eminescu s-a înălţat din ce în ce mai sus
pe calea Parnasului* român şi astăzi putem să constatăm că dânsul este o decorare a beletristicii noastre.
Cu bucurie vedem aceasta, căci Familia a fost cuibul de unde a ieşit acest talent mare, noi l-am
prezentat pentru prima oară publicului, cu cea mai mare plăcere venim dar să-i aducem tributul stimei,
punând în fruntea acestui număr portretul său. […]
Din scrierile sale au apărut numai două volume. Unul conţine tragedia Moartea lui Wallenstein, tradusă
după Schiller, şi altul – o culegere din poeziile sale, culegere apărută în 1884 la „Socec et Comp.”, în Bucureşti, în ediţiunea elegantă (4 lei), sub titlul Poesii de Mihail Eminescu, cu o scurtă prefaţă de dl T. Maiorescu.
Reflexiv doar şi prea mult, poeziile lui au timbrul filosofic, care se manifestă în formă serioasă ori satirică, dar totdeauna printr-o cugetare adâncă. Drept specimen, reproducem mai la vale Epigonii, una din cele mai frumoase poezii ale lui, care deodată este un elogiu şi o satiră; elogiul poeţilor noştri din epoca renaşterii literare şi satira literaturei noastre actuale, prezentându-se totodată şi o altă notă caracteristică a lui Eminescu: pesimismul. Eminescu este un nume nepieritor în literatura noastră; dl T. Maiorescu îl citează în o critică îndată
după Alecsandri. Meşter al limbei noastre, ne-a prezentat frumuseţi necunoscute ale ei, ne-a descoperit
nuanţe şi forme noi, a dat graiului poetic românesc o putere mai înaltă. Talent important, dânsul a cutreierat
adâncimile cele mai profunde şi s-a urcat în sferele cele mai înalte, aducând de pretutindeni comori nepreţuite şi dând astfel poeziei române un avânt nou."
Iosif Vulcan, Mihai Eminescu, în volumul Mărturii despre Eminescu
Multumesc anticipat!​