Un ghiocel prietenos
Un copac plângea amar că este singurel.Vara,toamna și iarna treceau tare greu pentru dânsul.Nu se mai bucura de toamnă că în plecau prietenii,nu îi mai placea vara că îi era sete și nu îi mai plăcea iarna că stă dezbrăcat.
Până veni primăvara.De sub pământul ud de la zăpadă,un cap gingaș ieși.Plăpând iese mai tare și era un ghiocel.Petalele lui albe erau elegante ca o lebădă și trunchiul lui era subțirel subțirel dar nimic nu îl împiedica de a fi bun cu toți.Toată primăvara au vorbit și și-au plâns grelele împreună.Au fost ca doi frați.
Totul terminându-se atunci când trebuiau sa își ia rămas bun...
