Oricine iubeşte o floare e-aproape de-un sacru mister. Oricine se-opreşte-n cărare s-asculte un glas de izvoare e-aproape, aproape de cer... Oricine iubeşte seninul, când soarele urcă-n eter, oricine-şi înalţă suspinul, când licăre-n mare rubinul, e-aproape, aproape de cer... Oricine pe munţii albaştri priveşte granitul sever, oricine pe căi de sihaştri, străbate păduri de jugaştri, e-aproape, aproape de cer... Dar cine-a primit îndurarea din rănile blândului Miel, acela e frate cu floarea, cu râul, cu munţii, cu marea, şi-oriunde îl duce cărare, tot cerul, tot cerul e-n el. a) Scrieti ce semnificatie are aceasta poezie , si o idee centrala b) Creati o compunere de 25 randuri din care sa reiese ce a semnificat pentru noi cu insemnari din poezie .
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări sau nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Ne vedem curând și nu uitați să ne adăugați la marcaje!
