„Ninge” de Ion Agârbiceanu începe cu o scurtă descriere. Toamna este anotimpul ploios, dar porumbul poate fi recoltat, ceea ce îi face pe oameni să se simtă bine. Prin urmare, sătenii folosesc „picioarele” sau părul cizelat pentru a facilita mersul pe jos. Cat ai clipi, a venit iarna si toate activitatile din sat s-au oprit. După 3 zile, criza s-a domolit, dar oamenii sunt încă îngrijorați. Petrica a așteptat să se oprească zăpada ca să poată ieși cu sania. Chiar și fără zăpada deasă, Petrică totuși a ieșit. Din păcate, s-a lovit pe nas, iar mama sa a fost nevoită să se spele pe față până când sângerarea a încetat. Copilul a întrebat dacă poate să iasă câteva zile, dar vremea era rea. În plus, zăpada nu se oprise și risca să-și distrugă noua pălărie. Totuși, Petrica a ieșit cu pălăria în neascultare după ce a vorbit cu bunica, împotriva ordinului mamei sale. Mama lui l-a văzut și i-a spus să-și scoată pălăria pentru că e păcat să mergi pe zăpadă cu pălărie pe cap.
