Oda (în metru antic) este un text emblematic, elegie și rugă de mântuire spre a trece prin moarte, un poem concentrat în cinci catrene, care reprezintă o receptare a celor mai grave și semnificative idei eminesciene. Confesiune lirică, Oda (în metru antic) ipostaziază eul poetic ca geniu, nepăsător, solitar. Coborât pentru o clipă printre cele lumești și sătul de sine însuși ca ființă telurică, poetul își caută refugiul în alte lumi mai înalte și în nemurire.
Reintrarea în nemurirea rece, a nepăsării triste poate fi asigurată și prin moarte, iar moartea se câștigă numai prin cunoaștere de sine: Ca să pot muri liniștit, pe mine/ Mie redă-mă! Cunoașterea de sine înseamnă unificarea sinelui devenit natură după uciderea reciprocă a celor două euri, simbolizate în poem prin Nessus și Hercul.
Ne amintim:
Oda (în metru antic) rugă de intrare sau inițiere în moarte a celui etern tânăr, oferă cheia de pătrundere în spațiul intim al poeziei eminesciene, guvernat de eul creator, genial, care se contemplă pe sine activ, într-o atitudine tragică a tentării limitei absolute.
Mai multe despre Oda (în metru antic) aici: https://brainly.ro/tema/603786
Succes și spor la lecții!
