Răspuns:
Pe dealurile mangaiate de soarele auriu se afla in varf casuța de lemn a bunicilor mei.Un loc in care mi am petrecut copilaria si m am bucurat de zilele calduroase de vară.Padurea sumbră si totuși misterioasă se putea vedea din casă foarte clar ,iar imaginea naturii care te lăsa fără aer era acompaniată de cantecul duios al randunicilor.
Dupa ce am admirat peisajul demult uitat ,ies la o plimbare prin jurul micului sătuc.Lumea mă saluta si se bucura de vizita mea,iar nu peste mult timp dau față-n față cu Miruna,prietena mea din copilarie pe care n o mai vazusem de 3 ani.Cu veselie ii spun:
-Miruna! Ce mai faci?Nu ne am mai vazut de mult!
-Întradevar!Se pare ca le ai facut o vizita bunicilor.Eu sunt mai bine ca niciodata! spuse Miruna cu un zambet larg pe buze.
-Am sa stau 3 saptamani aici,de abia astept sa-mi petrec timpul cu tine,asemenea cum faceam pe vremuri.
-Si eu la fel!Ce zici sa incepem cu o plimbare prin sat astazi dupa -masa?
-Complet de acord! spun eu vesela.
Odata stabilita intalnirea,ne am asezat pe o banca veche langa un copac stufos,pazite de soare si am inceput sa povestim despre natura,amintiri,bunici si multe altele.Miruna a ramas neschimbata si mi a facut o placere imensa sa ma intalnesc cu ea.Sub acel copac ,doua ore am vorbit si am ras,uitand de toate problemele si grijile noastre.
