Textul 1 Numai acum, dacă și-ar fi rotit ochii prin sala de clasă, Nimo ar fi dibuit foarte multe detalii anapoda: ar fi văzut-o pe Veronica, luptându-se cu jumătatea de pui şi cu cartofii prăjiți peste care tumase dintr-un plic maioneză cu usturoi, împuțind totul în jurul ei ca de fiecare dată; pe Sandu l-ar mai fi observat scormonind în cutia de plastic plină cu un amestec dubios de iaurt, cereale și fructe uscate; nu şi-ar fi putut desprinde privirea de la Florin, cel care îşi ungea tacticos, cu unt de arahide, feliile de pâine prăjită; ar fi urmărit mişcările grațioase ale Adelinei, ce încerca să îşi ferească degetele de uleiul de măsline cu care îi fusese asezonată salata. Aceştia erau numai câțiva dintre colegii ce veneau cu prânzul împachetat în ghiozdan, chiar dacă nu unul de care se îngrijise cineva de-acasă, ci cumpărat pe drumul spre şcoală. Nenumărate localuri fast-food împânziseră zona. Dar cei mai mulți dintre ei primeau bani suficienți de la părinţi , astfel că profitau mereu de lipsa de autoritate a bodyguardului, un oarecare nenea Mişu, zbughind-o afară și căutând ceva de ronțăit prin magazinele colțului de cartier. Se întorceau de acolo cu sucuri și dulciuri la care munceau tot restul zilei, împărțindu-le doar cu aceia pe care-i considerau demni de nasul și de buzunarele lor. [...] S-a întâmplat ca tocmai Imran să observe că Nimo nu era în regulă, așa că și-a întrerupt prânzul și s-a apropiat de banca postitorului fără voie. Nimo răsfoia manualul de istorie, fiindcă imediat după recreația mare urmau să fie ascultați pentru a doua notă a semestrului. Hei, ce faci? Te supără ceva? Imran deprinsese fără cusur noua limbă de pe timpul când locuise în Timişoara. Stătuseră destul în Banat, un an și câteva luni, iar el învățase la o școală special organizată pentru comunitatea musulmană de acolo. Era a doua ca mărime din ţară, imediat după aceea similară deschisă în București . - Nu, nimic, mulțumesc. Incerc doar să mai bag pe gât câteva pagini din manualul de istorie. Cumva pentru că ţi-e foame și vrei să uiți de ea? Nimo zâmbi în faţa evidenţei. Dar fusese un zâmbet anemic, fără convingere, tocmai pentru că îl înmuiase de tot lipsa prânzului. Nu, nu de aia, dar știi că astăzi ne ascultă, așa că... — Așa că, repetă Imran, te rog frumos, nu mă refuza și vino în banca mea, să împărțim ce mi-a pregătit mama la pachet. Am destulă mâncare, așa că sigur mă voi întoarce acasă cu ea dacă nu mă ajuți s-o termin. N-aș putea s-o dovedesc pe toată. Ştiu că mama s-ar supăra să ştie că n-am împărțit-o măcar cu cineva și nu vreau asta. Așadar, poți considera invitația mea ca pe o rugăminte să-mi dai o mână de ajutor. O gură de ajutor, glumi Nimo, iar puştii râseră sănătos. - Exact așa, prietene! Hai deci la mine în bancă! Și nu uita că ești oricând binevenit să luăm gustarea împreună. - - Testul 2 Probă scrisă la limba şi literatura română Rezumat plz​