D. Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zapada, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grámadá; Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață pe ai ţării umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iara! Cu o zale argintie se imbracă mândra țară; Soarele rotund şi palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, in depărtare, Ca fantasme albe plopii înşirați se perd în zare, și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum, Se văd satele perdute sub clăbuci albii de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Străluceşte şi dezmiardă oceanul de ninsoare. lată-o sanie uşoară care trece peste văi... in văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. (Vasile Alecsandri, larna)
Vă mulțumim că ați vizitat site-ul nostru dedicat Limba română. Sperăm că informațiile oferite v-au fost de ajutor. Dacă aveți întrebări sau nevoie de asistență suplimentară, nu ezitați să ne contactați. Ne vedem curând și nu uitați să ne adăugați la marcaje!
