Răspuns:
Ploaia şi Soarele
Era o zi frumoasă. Vântul legăna frunzele copacilor. Soarele mândru îşi răspândea raze le călduroase.
Dintr-o dată vântul a început să bată din ce în ce mai tare.Norii cenuşii s-au adunat pe cer.
Soarele,speriat,s-a ascuns după aceştia. Picături mici de apă cădeau din văzduh.Era Ploaia.
Când dânsa s-a oprit.Soarele a ieşit de sub norii care acum au dispărut.
-Ce cauți tu aici?spuse el mâhnit.
-Eu sunt Ploaia.Sunt aici ca să ud plantele.
-Păi,eu sunt Soarele.Nu poți să uzi plantele altundeva?
-Nu pot şi chiar dacă aş putea,eu nu aş pleca.
Soarele se încruntă:
-Dar,cine te crezi tu?Doar pleacă!
-Eşti foarte arogant.Eu sunt aici ca să fac un bine.Pământul are nevoie de mine!
Ploaia începu iarăşi şi soarele se duse înapoi
în spatele noriilor.
De atunci,Soarele mereu se ascunde când ploaia începe deoarece este ruşinat.
