Ploua cu găleata. Cu paşi grăbiti, mă întorceam de la şcoală. Un mieunat stins se auzea lângă un gard.
Mă apropiam încetișor să nu speri micuța făptură, și printre bucățile de lemn se zărește un pisoiaș alb ca zăpada, cu ochișorii negrii ca două mărgele abia născut. Ghemul de blană nu își găsea mama, și am decis să mă ofer să o ajut. Ploaia era din ce în ce mai puternică și pisoiașul din ce în ce mai speriat. Imediat am mers acasă să îi pun lapte într-un bol și să o înfășor în cele mai călduroase cearceafuri ale mele pentru a nu-i fi frig. Cu timpul s-a atașat de mine ca de propria ei mamă. Facem totul împreună.
Mă însoțește pretutindeni. A devenit prietena mea fără grai.
Sper să te ajute. Zi frumoasă să ai!
