REZUMAT LA FRAGMENTUL ACESTA, VĂ ROGG!!


În unele duminici, mă duc cu tata la film, dar doar după-amiază, pentru că dimineața este

închis. Înainte să plece, cu mama mă duceam rareori, pentru că ei îi plăcea mai mult să se joace

de-a tot felul de jocuri și să vadă filme pe calculator. Făcea floricele la cuptorul cu microunde și

apoi le dădea cu unt și ne așezam amândoi pe canapea, cu pătura cu desene magice pe care

scrie ,,madeinturkey” și pe care a adus-o odată dintr-un loc care se numește Istanbul, care nu

este Pakistan, deși tata spune că acolo toți bărbații poartă mustață și femeile seamănă cu mama

Naziei, pentru că li se văd foarte puțin fețele.

Preferatele mamei sunt filmele în care se cântă tot timpul, mai ales cele cu femei blonde. Îi

plac mult, dar cel mai mult și mai mult, ,,Sunetul muzicii”, pentru că apare Mary Poppins deghizată

în călugăriță, pe care o mai cheamă și Maria, deși copiii familiei Trapp nu știu asta, pentru că,

firește, cum sunt din Austria, este mai bine așa, ca să nu-i calce cu mașinile lor cenușii nemții,

care sunt cei răi. De asemenea, îi place mult de tot și un film foarte comic ce se numește ,,Nunta

lui Muriel” și în care este vorba despre o fată grasă, plină de pistrui, care locuiește în Australia și

care are prietene foarte rele, pentru că sunt frumoase, iar ea nu. Mama știa toate cântecele și, în

unele duminici, când tata nu era acasă, pentru că la ora aceea se ducea la sala de gimnastică

sau uneori la fotbal, ne scoteam pantofii, ne urcam în picioare pe canapea și cântam și dansam

pe melodia ,,Mamma mia”, la fel ca Muriel și prietena sa, cu perucile și costumele argintii așa,

spate în spate. Mai sunt și alte filme care mamei îi plac mult, unele pe care le numește ,,clasice”,

dar care pe mine mă plictisesc, pentru că, fiind vechi, nu sunt colorate, și mai e și filmul meu

preferat, care-i place mult și mamei, iar tatei nu și care se numește ,,Billy Elliot”.

Mama spune că Billy seamănă puțin cu mine. Mă rog, puțin mai mult, pentru că și mama lui

Billy este tot englezoiacă, deși eu nu știu să dansez foarte bine și s-ar putea să nu mai învăț

niciodată. Anul trecut, de ziua mea, i-am rugat pe tata și pe ea să mă înscrie la o școală de baletcare se afla dincolo de piață, la fel ca Billy, dar în spaniolă, iar mama s-a bucurat foarte mult și a

aplaudat așa, o dată, de două și de trei ori, dar tata a zis:

- Hmmm..., mai vedem.

Iar asta înseamnă că nu. Știu că a mai spus asta și când mama a vrut să păstreze câinele

doamnei Arles, fiindcă ea era prea bătrână ca să mai aibă grijă de el, iar în cele din urmă l-a luat

nepoata ei la țară.

(Alejandro Palomas, Un fiu)​